|
L'ANGOLO
POETICO NEL TREKKING
|
Quannu
lu ientu scotula l’aulie,
le mina tutte ntèrra ncòra ie ie,
ci cate intru la cappa ci intru lu trafeiu,
ormai su sùlu bone cù ncì faci l’eiu.
Ca…rìzzane subetu ncìgnane a ruculare
ràggiate l’arviru continuane a guardare,
pensane a quandu zèccate alla fugghiazza,
te lu boscu eranu perle, te la megghiu razza.
Quannu lu ientu scotula l’aulie,
Sentu ca mè scotula puru a mie,
strapazza la fronza spezza quarche ramu,
ncùpisce lu core stù ientu cusì stranu
.
Mpàura l’anemali fisca intru li tumi,
Te li fiuri se ndè porta petali e profumi,
a cìnca tròa nànzi nu né sparagna
sorte,
ci resti chiusu a casa scascia fenesce e porte.
Quistu nun è lu solitu ièntu te ciroccu,
quannu nc’è stù ièntu ieu sanu mè
toccu,
cà nù scazzeca sulu reume o tae custipu,
stù ientu lu manda Diu cu ncì tae castigu.
E quannu stù ièntu scotula l’aulie,
ieu mè sentu sùlu se… nu cì si tie,
perciò amore miu restame appressu,
quannu tira stù ièntu sù n’omu persu.
E ndè chiedu allu Signore, nù mè
scutulare,
pigghiatela cu l’aulie a mie famme campare,
la sacciu ca tieni tanta tanta ragione,
m’aggiu fattu rande nù so chìui vagnone.
Poi ci mè ndè puerti, ma dire a dò
mi ficchi,
lassame n’audru pocu tegnu figghi piccicchi,
quiddra muierema ci cattia se màrita ntòrna,
la sai ca puru te muertu tispiacune le corna.
Defriscate nù pocu stamu sutta a Natale,
mienzi né la purtati l’autri stanu all’uspitale,
nù ròvenà famiie stai sempre cu rintuzzi,
a npace fanne mangià stì quattro purcedruzzi.
Pigghiate le ricchezze ma lassame gambe e vista,
cù me cotu stà natura da veru escursionista
tamme sentieri novi Signore,ccìtime te fatica,
squartame cù spine e rovi ca te ticu benetica.
Famme camenà ncòra pe stù Salentu
surriale,
ca mè pare nù prisepiu specie sutta a Natale,
mbriàcame te celu, sule, mare e ientu,
te culuri e profumi nfòcame e nù mè
lamentu.
Ma! Calma stù ientu tou ca…dò fiocca fiocca,
giovani randi e piccinni tutti ndè li porta,
e comu aulie lì spinge versù drù
frantoiu,
Signore! ta scerratu ca nù simu boni mancu pe l’oiu.
Poesia di Lorenzo Martina (gennaio 2011)
|
CAMACI…O
SCURSIONISTI
Simu 'nu gruppu te amici
tutti compatti, tutti decisi.
Nu temimu l'acqua, lu friddu, lu jentu
'nde chiamamu, SpeleoTrekkingSalentu.
E…quando la gente, 'nde vite passare
nu la spiccia mai, te…criticare;
A du vanu camenandu, tutti sti esauriti
puru le fimmane, appressu li mariti.
Forse suntu zingari, oppuru clandestini
o…vane a prucessione, peccè su pellegrini
Qualchetunu pensa…mò chiamu la Finanza
Ma no! Tice l'autru, scursionisti suntu
e…pe lu camenare, tenune costanza.
Li scursionisti su bbueni, nu fannu male a ceddhi
rispettane la natura, nu ccitenu l'auceddhi.
C'è natura e natura, sbotta la cummare
quisti camaci suntu, senza voglia te faticare.
Pilastru te lu gruppu, ete na beddha cristiana
tantu, tantu alla manu, tutta china te vita
tice ca etè professoressa, te nome face Rita.
Spiega cose antiche, vuai ci disturbi mentre parla
iddha tutta se 'ngrifa, iddha tutta sé ncagna
però te masserie, rovine, chiese e castelli
'ndè tice lu intru, lu fore, cu tutti li fardelli.
Te li menhir poi, ndee tice lu vangelu
su petre longhe, longhe ca vuardane lu cielu.
Dal greco men: petra, hir: longa, vene fori petra longa
e…cinca passa te quai, lu pensieru agli avi ponga.
Misca tuttu, quando spiega a quattru mani
Turchi, Greci, Messapi e Monaci Basiliani.
Cu parla te antichità, nu perde mai occasione
puru intra lu suennu, spessu ripete la lezione.
Nmiezzu a nui c'è n'omu, armatu te fischiettu;
iddhu nu bè arbitru, né capustazione
ete speleologo e pe lu pertusu tene vocazione.
Sempre, sempre scapeddreciatu
cu la barba, ca ndè scunde ricchie e mentu
parmu a parmu, se camina tuttu lu Salentu.
e… te Vernule a Strudà, te Vaste a Badiscu
macena, chilometri e chilometri
e nu se lamenta mai, lu viti sempre friscu.
La malatia ca tene, ete brutta brutta
peccè, te vore, grotte e paiare, la tice sempre tutta.
Cu te lu faci amicu poi…basta nu sguardu
se presenta subetu, piacere so Riccardu.
E ci…strada facendo
lu giovinottu, la zzita cerca cu se frega
Riccardu tice preciatu:
bbè la ticu sempre, ca lu trekking aggrega!
Jeu me tròu bbuenu, intru stu gruppu
isciu tuttu onestu, senza ngannu, senza truccu
nu visciu mai invidia, e mancu vvuantu
regna assai lu risu, e mai lu chiantu
Ete nu volanu, te grande aggregazione;
Già prima cu partimu, nde offrimu colazione
e…cu l'Antoniu, lu Mariu, lu Nzinu
quando mangiamu, nde scangiamu lu vinu.
E poi… camina oce camina crai
tra…'na macchia, 'na rupe, 'nu sentieru
cerca! Ca puetì ttruare l'amore, quiddhu veru.
Poesia di Lorenzo Martina (gennaio 2010)
|
|
Trekking
Su sentieri alberati
da ulivi contorti,
tra muri di pietre poggiate nell'erba,
tra fiori e paesaggi multicolori…
camminiamo e parliamo senza timore,
senza un confine, senza un perché…un nome.
Amici miei non conosco i vostri passi, il vostro tempo…
Cosa vi spinge, come me, a cercare altre anime
per trovare, forse, uno sconosciuto colore nella terra
e tra i campi di nessuno…
Camminiamo ed intanto scambiamo il vissuto,
il vivere e forse…un vivrò.
Non conosco un perché,
non conosco…ma necessitiamo.
Poesia di Ottavio Molendini (maggio 2002)
|
|